23
MART.
2021

ACCIDENTUL NUCLEAR DE LA FUKUSHIMA – DAIICHI (JAPONIA) – 2011

ACCIDENTUL NUCLEAR DE LA

FUKUSHIMA – DAIICHI (JAPONIA) – 2011

In aceste zile se împlinesc 10 ani de la accidentul nuclear de la Fukushima (11 martie 2011) cauzat de un mare cutremur (9,0 grade magnitudine pe Richter) care a avut loc în Oceanul Pacific la cca 130 km de centrală și care a produs valuri uriașe (tsunami) ce au trecut peste digul de protecție al centralei. Valurile uriașe, de peste 14 m, au trecut peste digul de protecție al centralei (5,7 m) (figură atașată), ceea ce a dus la inundarea celor 6 reactoare nucleare.   

La detectarea cutremurului, reactoarele în funcțiune (3) s-au oprit automat, alte trei reactoare erau oprite pentru revizie. Reactoarele active aveau nevoie de recircularea apei de răcire care nu s-a mai realizat, pompele nu mai aveau curent electric; generatoarele diesel au fost inundate și nu au mai funcționat. Creșterea temperaturii a dus la topirea miezului reactoarelor active după cutremur, respectiv la producerea de hidrogen, urmată de explozii succesive cu evacuare de efluenți radioactivi gazoși și lichizi. A fost necesară evacuarea a cca 154.000 persoane până la 20 km distanță de centrală.

Administratorul centralei, Tokio Electric Power Company, a raportat activitățile totale de I-131 (0,5·1018 Bq) și  Cs-137 (11·1015 Bq) evacuate în atmosferă, ceea ce ar fi reprezentat 10 – 20 % față de cele evacuate după accidentul de la Cernobîl (1986). Cantități mari de efluenți radioactivi lichizi (peste 27·1015 Bq) au fost deversați și în ocean; curenți marini și diluția/dispersarea uriașă a radionuclidului au făcut ca radioactivitatea artificială să fie de 10 – 1000 ori mai mare față de de cea existentă înainte de accident. 

Determinările de conținut radioactiv au pus în evidență contaminarea alimentelor de pe terenurile contaminate sau din mediul marin la nivel de sute/mii de Bq/kg sau L, de peste 10 ori peste limita admisă în caz de accident nuclear.  

S-a produs contaminarea aerului în toată Japonia; curenții de aer au transportat radionuclizi și peste Oceanul Pacific, peste continentul american (nord), peste Oceanul Atlantic ajungând și în Europa dar în cantități foarte reduse. Determinările efectuate în România au evidențiat prezența I-131 la nivel de mBq – Bq în alimente.

Instituțiile sanitare de profil nu au raportat decese din cauza expunerii la radiații ionizante. 

Valurile uriașe au produs cca 20.000 decese/dispariții, precum și pagube mari (cca un milion de clădiri distruse în orașul Fukushima și în apropiere).

A fost cel mai mare accident nuclear după cel de la Cernobîl, fiind clasificat pe INES (scala internațională a evenimentelor nucleare) la nivelul 7. 

Urmările dezastrului nuclear de la Fukushima au fost prezentate în 2014 de UNSCEAR (Comitetul științific privind efectele radiațiilor atomice al ONU) și OMS (Organizația Mondială a Sănătăți); rapoartele au arătat absența efectelor dozelor de radiații asupra sănătății populației din zona afectată. 

Au fost estimate dozele primite de populația afectată de contaminarea radioactivă a aerului la cca 10 mSv pe viață în comparație cu doza pe viață primită de la fondul natural de radiați de cca 170 mSv (2,4 mSv/an x 70 de ani).

Specialiștii în domeniul protecției omului la radiații ionizante nu au negat totuși posibilitatea apariției unor cancere determinate de expunerea la radiații ionizante post Fukushima precum leucemie, cancer tiroidian, cancer de sân etc. 

Lecțiile învățate după Cernobîl, alături de o cooperare internațională benefică, au stat la baza reducerii efectelor accidentului nuclear de la Fukushima. 

C:\Users\John\Desktop\Fukushima_I_Powerplant_(Tsunami_height).png

Înălțimea tsunami-ului care a lovit clădirile centralei la aproximativ 50 de minute după cutremur.
A: Clădirile centralei nuclearo-electrice
B: Înălțimea maximă a tsunami-ului
C: Nivelul solului site-ului
D: Nivelul mediu al mării
E: digul pentru blocarea valurilor

(Fukushima Daiichi, dezastrul nuclear – wikipedia, enciclopedia liberă, 07.03.2021).

Biol. dr. Ion CHIOSILĂ – vicepreședinte SRRp

S-a nascut in Olanu, Jud. Valcea, pe 09.07.1943.

Absolvent al Facultatii de Biologie (1965) - Universitatea Bucuresti. Doctor în stiinte biologice ( 1977). Vicepresedinte al SRRp; expert CNCAN in specialitatea surse deschise.

A lucrat in cercetarea medico-militara in domeniul radiobiologiei intre 1970 – 1992 ca cercetator principal/sef de Laborator de Radiochimie, si sef de laborator Igiena Radiatiilor (SANEPID), 1992 – 2006.

A publicat peste 50 lucrari de specialitate, cursul universitar Radioecologie si managementul accidentului nuclear – 1996, precum si cartea Radiatiile si viata – 2014.

Lăsați un comentariu

*