ICRP (The International Commision on Radiological Protection) este un organism internațional care stabilește principiile fundamentale pe baza cărora să se poată implementa un sistem de protecție adecvat. A luat ființă în 1928, cu prilejul Congresului Internațional de Radiologie. Cele mai recente sunt Recomandările Generale în Raportul 103 din 2007, care stau la baza Directivei Consiliului Europei 2013/59/Euratom, transpusă în România prin legislația CNCAN valabilă azi.

Trei sunt principiile de bază:

• Limitarea dozei; exceptând expunerea medicală, în situațiile de expunere planificată și de urgență, doza ce ar putea fi primită nu trebuie să depăşească o anumita valoare (limita de doză). În expunerea profesională, pentru lucrători este stabilită o limită de doză efectivă de 50  mSv într-un singur an sau o doză efectivă de  20 mSv, mediată pe cinci ani consecutivi. Limita de doză pentru public este de 1mSv/an. 1 Sv= 100 rem.
• Optimizarea; preocuparea de a păstra mărimea dozelor individuale, probabilitatea expunerii și numărul de persoane, la un nivel cât mai puțin este rațional posibil, ținând seama de stadiul actual al cunoașterii tehnice și de factorii economici și sociali.
• Evaluarea expunerii la doze mici folosind modelul linear fără-prag (LNT); chiar și pentru valori sub limita de doză, ar exista totuși un risc al expunerii.

În Iulie 2025, Idaho National Laboratory (INL) din SUA a publicat un Raport privind Reevaluation of Radiation Protection Standards for Workers and the Public Based on Current Scientific Evidence, în concordanță cu Ordinele executive semnate de Președintele SUA pe 23 Mai 2025, pentru a inaugura o renaștere nucleară, a restabili standardul de aur al științei.

Bazându-se pe o bibliografie bogată (164 referințe), Raportul preia ca fiind  constatări cheie:

Evidența epidemiologică; În ciuda a zeci de ani de studii, nu s-ar fi demonstrat efecte adverse pe sănătate semnificativ statistice, la doze mai mici de 10,000 mrem (100 mSv), eliberate la debite joase de doză.

Evidența radiobiologică; Mecanismele de reparare celulară-incluzând procesele de reparare DNA și efectele hormesis potențiale, pot reduce sau elimina efectele negative la debitele mici de doză. Aceste răspunsuri biologice totodată ar sugera că simpla extrapolare liniară a riscurilor de la doze acute mari, la doze cronice joase ar putea supraestima semnificativ efectele biologice reale. Mai mult, politicile bazate pe modelul LNT și ALARA ar fi condus la un regim de reglementare restrictiv și cheltuieli excesive în infrastructura de protecție.

Încercând să facă un echilibru între evidența științifică actuală și considerentele economice, raportul INL recomandă ca limita anuală de doză în expunerea profesională să rămână 5,000 mrem (urmând ca în viitor sa fie crescută la 10,000 mrem/an) ,dar să fie  eliminate toate cerințele ALARA și  limitele sub acest prag. Limita de doză pentru public să fie majorată, de la 100 mrem/an, la 500 mrem/an.

Însăși ICRP 103 din 2007 lasă organismelor naționale de protecție radiologică responsabilitatea formulării avizului specific, a codurilor de practică sau a reglementărilor care se potrivesc cel mai bine necesităților din țările lor individuale.

In 15 Iulie 2026, autoritatea națională de reglementare din SUA (Nuclear Regulatory Commission – NRC) a și publicat oficial o serie concretă de propuneri de modificări a reglementărilor în domeniul protecției radiologice.