Constantin MILU – Președinte SRRp
Rezumat
Lucrarea prezintă istoricul înființării în anul 1990 a Societății Române de Radioprotecție (SRRp) – societatea profesională a specialiștilor români din domeniul protecției radiologice, precum și activitățile sale desfășurate în anii care au urmat, îndeosebi după 1992, în calitate de societate membră a Asociației Internaționale de Protecție Radiologică (IRPA).
Introducere
Societatea Română de Radioprotecție (SRRp, www.srrp.ro) este o asociație profesională a specialiștilor români în protecția împotriva radiațiilor ionizante, o organizație apolitică, nonprofit și nonguvernamentală. A fost fondată în 30 Mai 1990 și este membră a Asociației Internaționale de Protecție Radiologică (IRPA) din 1992 și a Asociației Societăților IRPA din Europa, din anul 2000. La 1 ianuarie 2018 SRRp număra 76 membri activi.
IRPA (www.irpa.net) este vocea internațională a profesiei de protecție radiologică, o asociere a profesioniștilor în protecția radiologica, reuniți prin societățile naționale (de felul SRRp) și regionale de protecție radiologică; afilierea la IRPA se poate face numai printr-o societate și numai o singură societate de protecție radiologică este admisă din fiecare țară. IRPA promovează dezvoltarea competenței profesionale, a culturii de protecție radiologică și a bunei practici, încurajând cele mai înalte standarde al conduitei profesionale, educației și cunoștințelor, pentru beneficiul indivizilor și societății. Astăzi IRPA este constituita din 52 Societăți Asociate din 67 tari și are peste 18.000 membri individuali.
IRPA- scurt istoric
Anul 1918 din punct de vedere al viitoarei fizici atomice și nucleare a însemnat finalul unei prime perioade de mari descoperiri în domeniu, începuta cu descoperirea radiațiilor X de către Wilhelm Conrad Roentgen, fizician la Universitatea de Wurzburg, Germania în noiembrie 1895 și continuată anul următor, în 1896, de descoperirea fenomenului de radioactivitate de către Henri Becquerel, precum și de multe alte realizări. 1918 este totodată începutul unei perioade de intense utilizări a radiațiilor ionizante, mai ales în practica medicală, ba chiar și în cele mai diverse și năstrușnice diverse domenii de aplicare. Bineînțeles, în acele momente nu se cunoșteau eventualele riscuri acelor utilizări pentru sănătatea personalului operator și populație și deci nu se punea în mod serios nici problema unor masuri speciale de protecție.
A venit anul 1928 când a fost organizat primul Congres International de Radiologie și, cu acest prilej:
a luat ființă Comisia Internațională de Protecție Radiologică (ICRP), și..
au fost emise primele recomandări de protecție radiologică, privind reducerea timpului de lucru în mediu de radiații ionizante.
Importanta ICRP este astăzi bine cunoscută și recunoscută, ca autoritate mondială în emiterea de recomandări generale internaționale în protecția radiologică și aș aminti acum recomandările sale cele mai recente, din 2007, în Raportul ICRP 103, care stau la baza noilor standarde de radioprotecție; cele internaționale (co-ordonate de AIEA – Viena, 2014) și Europene (Directiva Consiliului nr. 2013/59/Euratom).
Înaintea celui de Al Doilea Război Mondial, necesitatea unor măsuri de protecție radiologică era o preocupare de interes secundar pentru radiologi și fizicieni. Odată cu Proiectul Manhattan s-a realizat rapid ca acesta va implica lucrul cu cantități și tipuri de radiații și materiale radioactive neîntâlnite anterior și, ca urmare, în SUA a fost constituit un grup de oameni de știință care să se ocupe 100% din timp special de rezolvarea noilor probleme, într-un domeniu nou de activitate profesionala și care a fost numit “Health Physics”.O prima conferință în “health physics” a avut loc în 1955 la Universitatea de Stat din Ohio, la finele căreia s-a hotărât formarea unei societăți profesionale intitulată “Health Physics Society”(HPS), care în 1959 a ajuns la peste 1000 membri iar din 1961 a început să se “internaționalizeze” prin co-optarea unor societăți similare din Franța, Japonia și U.K.. Încurajată de aceste ultime progrese, HPS ia hotărârea constituirii unui Comitet Ad Hoc, prezidat de K. Z. Morgan și apoi a unui Consiliu Executiv Pro Tempore, cu rol de a stabili numele, structura și statutul unei societăți internaționale în domeniu. În ședința Consiliului Executiv Pro Tempore din 11-12 iunie 1964, la Gatlinburg, Tennessee se aproba pentru viitoarea societate numele de astăzi “Asociația Internațională de Protecție Radiologică (IRPA)” și se hotărăște organizarea unei Adunări Generale Pro Tempore, la Paris, 30 nov.-3 dec.1964, găzduită de Societatea Franceză de Radioprotecție, care în acele momente încă era parte a secțiunii internaționale a HPS.
La întrunirea istorica de la Paris, delegații participanți au adoptat constituția IRPA și au decis formarea unui Consiliu Executiv Provizoriu, care a fost împuternicit să declarare IRPA ca entitate oficială internațională independentă în protecția radiologică, în momentul în care se realizează asocierea în cadrul IRPA a cel puțin patru Societăți, cu un total de minimum 1000 membri.
La o întrunire a Consiliului Executiv Provizoriu din 19 iunie 1965, la Los Angeles, SUA, următoarele patru societăți au îndeplinit condițiile stabilite și, în consecință, au fost admise ca prime Societăți Asociate la IRPA:
Societatea Central Europeana: Germania, Elveția și Austria
Societatea Franceză de Radioprotecție: Franța
Societatea Health Physics: SUA și Canada
Societatea Luxemburgheză: Luxemburg
astfel încât ziua de 19 iunie 1965 devine data de formare a IRPA.
Primul Congres International al noii asociații, IRPA a fost hotărât și a avut loc la Roma, Italia în perioada 5 – 10 septembrie 1966. Au participat 60 delegați, reprezentând 15 Societăți Asociate, la care s-au adăugat cu drept de vot 23 membri ai Consiliului Executiv Provizoriu. În prima Adunare Generala IRPA a fost ales primul Consiliu Executiv IRPA, pentru perioada 1966 – 1970, a fost stabilita o cotizație individuala de 1 $ și s-a hotărât data și locul următorului congres IRPA, la Brighton, UK, în luna Mai 1970.
De la constituire, în 1965 și până astăzi, în 2018 au fost organizate 14 Congrese Internaționale IRPA, periodicitatea fiind de o data la aprox. 4 ani.
Membrii primului Consiliu Executiv IRPA, 1966 – 1970:
Mr. K.Z. Morgan, President
Mr. Nishiwaki, Vice-President
Mr. Marley, Vice-President for Congress Affairs
Mr. Bonet-Maury, Executive Officer
Mr. Snyder, Publications Director
Mr. Courvoisier, Treasurer
Mr. Beninson, Council Member
Mr. L. Bozoky, Council Member
Mr. Horan, Council Member
Mr. Lindell, Council Member
Mr. Marko, Council Member
Mr. Polvani, Council Member
Formarea SRRp – scurt istoric
În lista membrilor primului Consiliu Executiv IRPA de mai sus am subliniat doua nume; prof. Morgan, din SUA, ca fiind primul președinte IRPA și pe prof. Laszlo Bozoky, din Ungaria, membru, prieten al viitorului SRRp.
L-am cunoscut pe prof. Bozoky în vara anului 1971, când împreună am participat la un Tur internațional de studiu în domeniul standardizării dozimetriei radiațiilor în medicina, organizat de AIEA – Viena, pe durata de o luna și jumătate, în 7 tari Europene cu participarea a 27 fizicieni medicali din întreaga lume. Cu acel prilej, prof. Bozoky mi-a vorbit mult despre IRPA și m-a încurajat sa formam o organizație profesionala națională în domeniul protecției radiologice, care ulterior să devina Societate Asociata la IRPA. Acest lucru a fost posibil și s-a realizat peste 19 ani, în 30 Mai 1990, când, în Amfiteatrul Institutului de Igiena și Sănătate Publica din București, participanții la Seminarul privind radioactivitatea mediului înconjurător, seminar inițiat și condus de prof. Mircea Oncescu au hotărât transformarea Seminarului în Societate Română de Radioprotecție (SRRp). De formalitățile legale de constituire s-a ocupat fiz. Petrică Șandru iar primul președinte al SRRp a fost prof. Oncescu.
Doua elemente de baza au favorizat formarea SRRp în 1990:
Noua situație politică din Romania, ca urmare a Revoluției din Decembrie 1989, care a permis constituirea unei organizații profesionale nonguvernamentale.
Existența unei infrastructuri (rețele, laboratoare, aparatură și personal, expertiză) în domeniul protecției radiologice relativ puternica, realizata, mai ales, după si, ca urmare a Accidentului nuclear din Aprilie 1986, la Cernobîl, în Ucraina.
Igiena radiațiilor
Pentru Conferința Națională SRRp de astăzi, 12 Octombrie 2018, o întrunire dedicată României ultimilor 100 de ani, colegi din SRRp sunt pregătiți și urmează să ne prezinte realizări și eventual neîmpliniri, dorințe din domeniul lor de activitate, din perioada de dinaintea constituirii SRRp și după.
Voi încerca în continuare, în aceasta parte a prezentării mele, să completez ceea ce ei probabil ne vor arata, doar cu câteva elemente despre activitatea de igiena radiațiilor în Romania , domeniu în care am activat timp de 43 de ani.
În 1958, în cadrul Institutului de Igienă și Sănătate Publica (IISP) din București, la inițiativa Dr. Nicolae Racoveanu, a fost constituit un Laborator de igiena radiațiilor (LIR), care avea ca preocupare inițială studiul radioactivității depunerilor atmosferice, ca urmare a exploziile nucleare și determinarea expunerii la radiații a personalului de radiologie. De altfel, primele determinări din laboratorul nou creat în cadrul secției de igiena mediului au fost efectuate chiar de către dr. Racoveanu, medic, care a colectat probe de praf depus pe terasa de pe acoperișul clădirii și probe de sol de profunzime din curte, le-a evaluat conținutul radioactive global folosind un radiometru cu contor GM împrumutat de la IFA, și a constatat ca nivelul de radiații este mai mare în praf, decât în sol. Începutul a fost dificil, mai ales datorita penuriei de cadre, fiind cunoscut ca primul curs privind utilizarea izotopilor radioactivi fusese organizat la noi în țară abia doi ani înainte, în 1956.
Sub aspect sanitar, activitatea de igiena radiațiilor din IISP București a fost unica în țară, pana la 19 aprilie 1963, când prin H.C.M. nr.20 se organizează rețeaua de igiena radiațiilor din institutele de igiena și 16 inspectorate sanitare regionale. Prin Ordinul MS nr.702 din 1966 se stabilește că igiena radiațiilor beneficiază de capitolul al XV-lea al normelor republicane, ceea ce creează respectivei discipline o baza legală adecvată.
În 1968, prin Ordinul MS nr.935 se înființează la IISP București un serviciu de dozimetrie individuală centralizată, folosind dozimetria cu film, pentru întreg personalul expus profesional la radiații din sectorul medical și nu numai (aprox. 7500 persoane).
În 1969, prin H.C.M. nr.2506 se precizează contravențiile la normele de igiena privind protecția fata de radiațiile ionizante, ceea ce asigura rețelei de igiena radiațiilor consolidarea cadrului legal de acțiune, care ulterior a fost completat prin STAS-ul 5942 din 1973 privind dozele maxim admise, Ordinul MS nr.274 din 1974 privind normele de igiena referitoare la protecția populației și a mediului înconjurător, Legea nr.61 din 1974 privind reglementarea activităților nucleare în Romania, setul de norme din 1976 și, în anii următori, multe alte reglementari.
În 1970, în cadrul laboratorului de igiena radiațiilor din ISSP București a luat ființa Centrul de Referință OMS/AIEA pentru Dozimetria Standard Secundară a Radiațiilor (“WHO/IAEA-SSDL Bucharest”. Dotările și instruirea în străinătate a personalului au fost asigurate de OMS-Geneva și de AIEA-Viena. Activitatea efectivă desfășurată pana în 2010, constând în participarea la programe internaționale de cercetare, instruirea unor fizicieni medicali din țară și străinătate, calibrări de dozimetre clinice și de protecție radiologică, participarea la programe de intercomparare a dozelor eliberate pacienților în radioterapia externa cu energii înalte, etc. au contribuit la îmbunătățirea dozimetriei clinice și de protecție radiologică din țară și din zona geografica afectată (peninsula Balcani).
Accidentul nuclear din 1986 nu a surprins rețeaua de igiena radiațiilor, având în acele momente deja un personal adecvat ca număr și expertiză (medici, fizicieni, chimiști, biologi, tehnicieni) și aparatura. Aș aminti, ca momente anecdotice ale acelei perioade:
Vizita în acel an a unui expert American dotat cu un G.M., sa determine nivelul de radiații din București și care a fost surprins să vadă în laborator o instalație moderna de spectrometrie gamma multi-canal;
Luarea deciziei privind administrarea de tablete de iod stabil femeilor gravide , folosind rezultatele unei studiu experimental pe șoareci, efectuat în cadrul tezei de doctorat a dr. Mihai Ciucă, medic ginecolog, care a colaborat cu Maria Toader, chimist în laboratorul IISP București.
Poziția ferma și eficienta și care s-a dovedit apoi ca fiind corecta a dr. Sabin Ciurdăreanu, sef LIR din Cluj-Napoca, care a atras atenția asupra riscurilor pentru sănătatea publica a populației Bucureștiului, daca s-ar opri alimentarea cu apa potabila în mun. București, așa cum ceruseră în mod nejustificat unii reprezentanți ai A.L.A.
Ce a mai făcut igiena radiațiilor a MS în ultimii ani și care sunt perspectivele, urmează să aflam de la cei activi, în prezent.
Activități SRRp – Societate Asociata la IRPA
SRRp este o Societate Asociată la IRPA din anul 1992.
Din anul 2000 suntem “asociați” și la un proiect al mai multor societăți Central Europene asociate și ele la IRPA, cu singurul rol ca la adoptarea hotărârilor IRPA din Adunarea Generala IRPA (forul efectiv de conducere în IRPA !) să se asigure o singură “voce” a Europei, cat mai unitară, puternică și eficientă. Obiectivul se realizează prin întâlniri anuale sau atunci când este nevoie a președinților societăților asociate, sau prin corespondență, prin e-mail.
Consiliul de conducere al SRRp este ales o data la doi ani.
Conferințele Naționale ale SRRp
Se organizează anual și au de fiecare dată o tematică cat se poate mai actuală. Se finalizează prin publicarea lucrărilor prezentate, la Editura ETNA, având cod ISBN.
Dintre cele mai recente tematici ale Conferințelor:
Conceptul “Cultura de Radioprotecție” și rolul sau în protecția populației și a mediului, 2011;
Informarea și educarea publicului pentru situații de urgență radiologică, 2012.
Apariția în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 17 ianuarie 2014 a Directivei Consiliului nr.2013/59/Euratom, care stabilește Standardele de Bază de Radioprotecție pentru țările membre UE, pentru următorii 20 de ani, a determinat Consiliul de conducere al SRRp să organizeze patru conferințe consecutive dedicate acestei Directive, cu scopul dezbaterii și înțelegerii corecte a noilor concepte, definiții, etc.:
Actualități în Radioprotecție: Directiva Consiliului Europei nr.2013/59/Euratom, 2014;
Aspecte practice și legislative ce decurg din Directiva Consiliului Europei nr.2013/59/Euratom, privind optimizarea radioprotecției populației, 2015;
Radioprotecția în expunerea profesională la radiații ionizante, 2016;
Radioprotecția în utilizarea medicală la radiații ionizante, 2017.
Congresele Internaționale și Regionale IRPA
După primul Congres International IRPA, la Roma în 1966, au urmat:
IRPA 2 – Brighton, 1970,
IRPA 3 – Washington, 1973,
IRPA 4 – Paris, 1977,
IRPA 5 – Jerusalem, 1980,
IRPA 6 – Berlin, 1984,
IRPA 7 – Sydney, 1988,
IRPA 8 – Montreal, 1992,
IRPA 9 – Vienna, 1996,
IRPA 10 – Hiroshima, 2000,
IRPA 11 – Madrid, 2004,
IRPA 12 – Buenos Aires, 2008,
IRPA 13 – Glasgow, 2012 și
IRPA 14 – Cape Town, 2016.
Intercalat Congreselor Internaționale, de la formarea IRPA au mai fost organizate 45 Congrese Regionale IRPA, pe Regiuni geografice mari: Europa, Europa de Vest, Europa Centrala, Europa de Est, America Latina, Africa, Asia și Oceania, facilitând participarea la activitățile IRPA a multor tari în curs dezvoltare.
Începând cu 1996 (Viena), într-o măsura mai mare sau mai mică, în perioada care a urmat, până în acest an, SRRp a fost o prezență activă la toate Congresele Internaționale IRPA și la toate Congresele Regionale Europene organizate, precum și la diverse manifestări naționale – cu participare internațională, ca invitați, în tari vecine: Ungaria, Croația, Muntenegru, Slovacia.
O parte din participanții români la Congresul IRPA de la Viena (1996):
Congresul Regional IRPA pentru Europa Centrala și de Est, Brașov, 2007
În perioada 24 – 28 Septembrie 2007, la Brașov, SRRp a organizat Congresul Regional IRPA pentru Europa Centrala și de Est, având ca tema centrala“Aspecte Regionale și Globale de Protectie Radiologica”. Au fost abordate probleme noi legate de expunerea la radiația ionizanta, reglementările și politicile în protecția radiologică, de la cerințele internaționale, la aspectele practice regionale. Au participat 330 specialiști din țară și străinătate (din 27 tari) și de la diverse organisme internaționale: OMS-Geneva, AIEA-Viena, UE-Luxemburg și toți membri Consiliului Executiv IRPA în funcțiune, bucurându-se de succes internațional; ecoul – extrem de favorabil, este încă rememorat de participanții la acest congres.
Alte activități
Menționăm că Nicolae M. Mocanu, membru SRRp, a realizat 4 CD-uri sub egida AIEA, de prezentare a “Basic Safety Standards 115” și “Occupational Radiation Guide”, care au fost difuzate in toate țările lumii (1996-2006):
La solicitarea IRPA, SRRp a participat la mai multe evaluări, analize, studii și/sau și-a exprimat punctul de vedere la proiecte ICRU, ICRP s.a., cum ar fi:
“International Response to Bon Call for Action”
“The Use of Effective Dose as a Radiological Protection Quantity”
“The implication of the new ICRP equivalent dose limit in occupational exposure for eye”.
În septembrie 2016, SRRp a reînnoit Memorandul pentru Înțelegerea de Cooperare cu Societatea Nucleara Americana (ANS).
La Cape Town, pentru perioada 2016-2020, președinte IRPA a fost ales Roger Coates, UK și vice-președinte, Eduardo Gallego, Spania.
Ce urmează ?
Congresul International IRPA 15 cu tema “Bridging Radiation Protection Culture and Science-Widening Public Emphaty” la Seoul, Koreea, în perioada 11-15 Mai 2020 și cel de al 6-lea Congres Regional IRPA pentru Europa cu tema “Radiation Protection for Everyone” la Budapesta, Ungaria, în 2022.